Povestea Povestilor

povestea_povestilor.jpg

Autor: Ion Creanga

Editura: ACT si Politon

Categorie: Divertisment

Narator: Razvan Hincu

An publicare: 2016

Durata: 00h 20min

2.1Lei

2 08 Lei
Cumpără

Imaginile sunt cu titlu de prezentare. Preturile pot fi modificate fara o notificare in prealabil.


Descriere

Povestea povestilor de Ion Creanga este o naratiune erotica scrisa in 1877. A fost publicata in 1939, la 50 de ani de la moarte autorului. Din 1990 si pana astazi, Povestea povestilor a fost reeditata de mai multe ori, a fost tradusa in engleza si franceza. In lectura actorului Razvan Hincu, veti asculta pentru aproape 20 de minute ceea ce s-a numit la vremea ei a fi o „opera licentioasa”. Acest produs nu este recomandat minorilor!

Ion Creanga, unul dintre scriitorii clasici ai literaturii romane este recunoscut datorita basmelor, povestilor si povestirilor sale.

Tineretea lui Creanga este bine cunoscuta publicului larg prin intermediul Amintirilor din copilarie. In 1847 incepe scoala de pe langa biserica din satul natal. Fiu de taran, este pregatit mai intai de dascalul din sat, dupa care mama sa il incredinteaza bunicului matern, David Creanga, care-l duce pe valea Bistritei, la Brosteni, unde continua scoala. In 1853 este inscris la Scoala Domneasca de la Targu Neamt sub numele Stefanescu Ion, unde il are ca profesor pe parintele Isaia Teodorescu (Popa Duhu). Dupa dorinta mamei, care voia sa-l faca preot, este inscris la Scoala catihetica din Falticeni("fabrica de popi"). Aici apare sub numele de Ion Creanga, nume pe care l-a pastrat tot restul vietii. Dupa desfiintarea scolii din Falticeni, este silit sa plece la Iasi, absolvind cursul inferior al Seminarului teologic Veniamin Costachi de la Socola. Din 1855 pana in 1859 urmeaza cursurile seminarului, iar apoi, luandu-si atestatul, revine in satul natal. Se insoara mai tarziu la Iasi cu Ileana, fiica preotului Ioan Grigoriu de la biserica Patruzeci de sfinti din Iasi, devenind diacon al acesteia. La 19 decembrie 1860 se naste fiul sau Constantin. In 1864, Creanga intra la Scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi, unde l-a avut profesor pe Titu Maiorescu. Acesta il aprecia foarte mult si l-a numit invatator la Scoala primara nr. 1 din Iasi. Dupa ce timp de 12 ani este dascal si diacon la diferite biserici din Iasi, este exclus definitiv din randurile clerului (10 octombrie 1872), deoarece si-a parasit nevasta, a tras cu pusca in ciorile care murdareau Biserica Golia si s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.

In 1993, el a fost reprimit post-mortem in randurile clerului. Ca urmare a excluderii din cler, ministrul Tell il destituie si din postul de institutor, insa venirea lui Titu Maiorescu la minister contribuie la renumirea sa pe acest post. A colaborat la elaborarea a patru manuale scolare, intre care si un „Abecedar” (1868).

In 1873 se incheie procesul sau de divort, copilul sau de 12 ani fiindu-i dat in ingrijire. A cautat o casa in care sa se mute, alegand o locuinta in mahalaua Ticau (bojdeuca).

In 1875, il cunoaste pe Mihai Eminescu, atunci revizor scolar la Iasi si Vaslui, cu care se imprieteneste. Intre 1875 si 1883, la indemnul poetului, scrie cele mai importante opere ale sale.

Intre 1883 si 1889 a fost bolnav de epilepsie si a suferit foarte mult la aflarea bolii si apoi a decesului lui Eminescu si al Veronicai Micle.

Ion Creanga moare pe data de 31 decembrie 1889, in casa sa din cartierul Ticau. Este inmormantat la 2 ianuarie 1890 la cimitirul Eternitatea din Iasi.